Patronatul Asociația Producătorilor și Importatorilor din Industria de Publicitate

  • Telefon: 0722 809 006
  • Email: office@apiip.ro

Cel mai tare display

Cel mai tare display

Cel mai tare display

Adăugat de: APIIP

  /   office@apiip.ro






Domnul Ioan Doru Vlădoiu este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi totodată un prolific autor de lucrări de grafică publicitară şi tipar din România, Canada, Austria, Ungaria, Franţa. Începând cu anul 1993 devine profesor de concepţie grafică la o serie de colegii din New Brunswick şi Montreal, Canada.

În prezent este profesor de grafică şi fotografie la Liceul de artă Nicolae Tonitza din Bucureşti.
Domnia sa a participat în calitate de specialist consultant din partea revistei Afaceri Poligrafice la întrunirea membrilor APIIP, în cadrul căreia s-a desfăşurat concursul “Cel mai tare display” câștigat de Exedra Design reprezentată de domnul Ioan Radu, locul 2 revenindu-i firmei ATIP Design reprezentată de domnul Marius Buiculescu.

În rândurile care urmează, Prof. Vlădoiu ne redă ziua concursului și considerentele sale privindproiectele care au concurat.
Cu câteva săptămâni în urmă, Horia Pufan m-a sunat să-mi spună că în curând este invitat ca membru al unui juriu la un eveniment APIIP și dacă am timp, ar vrea să vin și eu ca specialist consultant al său. Zis și făcut.

Bineînțeles, ca de obicei mi-am luat și aparatul de fotografiat ca să fac poze pentru revista AFP.
Ajuns acolo pe o ploaie torențială, aflu că evenimentul principal nu era şedinţa membrilor APIIP ci concursul Cel mai tare display pentru alegerea și premierea unui suport de prezentare pentru broșuri, pliante etc.

Candidau trei proiecte ale trei dintre membrii APIIP, toate frumos lucrate, ingenios concepute, se vedea că oamenii se angajaseră hotărâți la treabă și lucraseră bine și cu seriozitate.
La prima vedere toate trei erau interesante, deci greu de ales.
Pentru alegerea câștigătorului trebuia să voteze un juriu format din 5 persoane, iar după cum am văzut, dictonul „gusturile nu se discută” cântărea destul de greu - date fiind specializările majorității membrilor juriului.

După puțin timp, aflând organizatorii ce meserie am, m-au rugat să iau cuvântul şi să mă pronunț și eu în legătură cu principiile design-ului și cu piesele prezentate. Nimic mai simplu: trebuia să le vorbesc celor interesaţi de concurs despre cerințele și principiile design-ului, despre stabilirea formei unui obiect fabricat industrial şi de asemenea despre analiza portabilităţii şi a gradului de inovaţie pentru ca aceştia să poată discerne cât mai corect.

Iată ce am menţionat:
• în primul rând, obiectul trebuie să corespundă scopului pentru care a fost conceput, creat, în cazul nostru scopul este cel de prezentare,
etalare a unor broșuri, pliante și alte tipărituri;
• fiind necesar să fie deplasat mereu la diferite expoziții și standuri, trebuie să fie ușor de transportat (dimensiune, greutate), ușor de
montat, demontat, pliat, adică ușor de utilizat;
• fiind un obiect destul de înalt (aproximativ 1,30m) și cu baza mică, această construcție nu ar trebui să se dezechilibreze sau să cadă;
• producerea în serie să fie cât mai ieftină și rapidă, deci cât mai rentabilă;
• materialele să nu fie costisitoare;
• timp de uzinare, producție cât mai scurt;
• operații de execuție cât mai puține;
• tehnologia utilizată la producție să fie cât mai simplă, ca să nu necesite utilaje și operațiuni complexe care să mărească prețul de cost;
• estetica obiectului (partea care este cea mai dificilă) e dată în primul rând de funcționalitate, apoi de aspectul materialului folosit, de
finisare, formă, culoare, toate acestea fiind subordonate funcționalității.
Orice element care nu susține scopul sau nu corespunde interacțiunii om-obiect devine practic o încărcătură inutilă, gratuită, nejustificată.
Se spune că o compoziție ideală este cea căreia dacă îi elimini sau adaugi un singur element, s-ar strica. În cazul acesta minimalismul ne-a învățat foarte multe.

 Acestea fiind spuse, cei din juriu au început să acorde punctaje pe baza criteriilor de jurizare stabilite de către organizatori.
Între timp, împreună cu Horia Pufan (la care am descoperit un lucru foarte important pentru un antreprenor, acela de a asculta și a se baza pe specialiști), am început să analizăm pe rând cele trei exponate care nu erau deloc lipsite de interes și toate „furau” ochiul.

Display-ul "Seven" - cel mai futurist, avea nerv, plusa pe partea estetică, dar nu îndeplinea restul exigențelor de design de obiect. Din păcate estetica nu era susținută de scop.

Construcția ar fi putut balansa amenințător, deoarece avea un punct de implantare pe placa de susținere foarte îngust și fragil. Deci display-ul prezenta risc de dezechilibrare, nu avea opţiunea să poată fi demontat pentru a fi transportat în spațiu limitat, iar odată pus în portbagaj risca să se deterioreze.
Acesta avea forme și unghiuri neizvorâte dintr-o necesitate de funcționalitate sau din aspectul tehnologic, ci părea doar că a fost făcut ca să impresioneze înainte de toate prin formă.
Plexiglasul placat cu aluminiu era materialul dominant.

Display-ul Clever - o piesă interesantă care concura serios display-ul 1, fiind o construcție solidă, bine uzinată, cu mult metal (țeavă din inox), plasată pe o talpă ovală, având o dimensiune de aproximativ 30 de cm şi grosimea de 1cm, fiind prevăzută în față cu două piciorușe și în spate cu două rotițe.

Pe placa ovală era fixată o țeavă din inox frumos curbată (tehnic mai complicat de executat, necesitând și un utilaj specializat) de forma literei U, dar răsturnată cu partea curbată în sus. Pe curbura piesei în U se monta a doua piesă care primea pe ea plasticul pe care se expuneau broșurile. Această a doua piesă se putea roti ca să se plieze prin rabatare între lateralele U-ului.
În felul acesta construcția se putea reduce la jumătate din dimensiunea inițială pentru ușurarea transportului și a depozitării (ingenioasă treabă).
Odată pliată, se putea trage pe cele două rotile ca un cărucior de mers la piață. Interesantă ideea. Am punctat obiectul cu bilă albă, dar când l-am ridicat m-am gândit imediat la fetișcanele care de regulă îl însoțesc, la cât de greu le-ar fi fost să-l urce în portbagaj sau să-l coboare de acolo pentru transport.  Aici exponatul a pierdut puțin din glorie. Această piesă se impunea privitorului înaintea obiectului aşezat pe el pentru prezentare.

Display-ul Hello - o simplă bară vopsită, oblică, sprijinită pe două triunghiuri verticale - unul în spate spre direcția în care era înclinată și unul în stânga, unde erau aşezate broșurile pe un suport transparent din plastic (toți concurenții au ales plasticul pentru susținerea broșurilor).
Aici mi-am pus întrebarea: de ce nu a plasat încă un suport în dreapta sau de ce nu l-a prelungit pe cel din stânga, ca nu cumva să cadă spre dreapta?
Am pus mâna pe vârful construcției și am clătinat-o destul de mult. Nici vorbă de dezechilibrare spre dreapta. Stabilă. M-am întrebat: oare de ce? Abia târziu am înțeles găselnița proiectantului. Suportul de plexiglas pentru broșuri era pe partea stângă. Odată încărcat, devenea greu și avea nevoie doar în partea stângă de suport pe sol ca să nu se dezechilibreze. În dreapta nu oscila deloc. Bravo constructorului!



Minimalismul şi-a spus cuvântul, cu toate că putea fi prelungit și în dreapta. Dar ar fi fost inutil, deci l-aeliminat.
Era o construcție asimetrică - totul era plasat pe partea stângă a barei verticale - dar bine echilibrată, ușoară, cu puține piese componente şi ușor dev asamblat. La fabricarea acesteia a fost folosită o tehnică simplă, deci preț redus, timp de execuție foarte scurt cu un număr minim de utilaje (flex și mașină de găurit).
Inițial am vrut să depunctez culoarea roșie-maronie a țevii, preferând o culoare mai vie, dar pe urmă mi-am dat seama că aceasta nu trebuia să se observe înainte de a vedea exponatul, deci trebuia să rămână în plan secund ca importanță.
Bravo din nou!

O singură sugestie aș fi avut de făcut realizatorului acestui display: pentru ca obiectul să fie mai mic la transport aș fi tăiat țeava în două, iar segmentele leaș fi fixat unul într-altul printr-o metodă simplă.
Am mișcat din nou obiectul, de data aceasta și mai tare ca să-l dezechilibrez și când am văzut că nu cade am hotărât și l-am sfătuit pe Horia Pufan să-l voteze.
Inițial am oscilat între display-urile Hello și Clever, dar văzând simplitatea, minimalismul, ingeniozitatea, greutatea, dimensiunea, portabilitatea, am ales display-ul Hello.

Conform expresiei citate la început - „gusturile nu se discută” - după însumarea punctajelor acordate de fiecare membru al juriului a rezultat câştigător display-ul Clever.
Frumos obiect, nimic de zis, dar avea greutate mare şi era puțin mai instabil decât display-ul Hello. A fost realizat cu utilaje de execuție sofisticate (mașină de îndoit țeava din inox cu carne subțire), materiale scumpe (țeavă din inox, talpă groasă din inox,  rotile), iar acest lucru m-a făcut să-l trec pe locul 2 în preferințele mele personale.

Ne-am bucurat cu toții, am apreciat eforturile depuse, treaba făcută serios și am încheiat prin schimburi de date de contact în vederea unor colaborări viitoare a membrilor APIIP cu Liceul de artă Nicolae Tonitza, colaborări cu potențial benefic pentru ambele părți.

Categorii noutăți




Abonare newsletter

Mă abonez

Alăturați-vă misiunii noastre de a schimba industria de publicitate.